Neumanna. În gură de șarpe
Cine suntem și încotro ne îndreptăm? Volumul Neumanna. În gură de șarpe ar putea fi așezat sub semnul speculației continue, al unui prezent care nu oferă decât ipoteze de lucru asupra viitorului. Și totuși, istoria umanității, cu toate bunele ei intenții, în toate sferele, fie că e vorba de științe sau de religie, de drepturile omului sau de tehnologie, ne-a pus și la grele încercări, venind ulterior cu o îndreptare. Cu bine-cunoscutul său stil direct și incisiv, Cristian Tudor Popescu ne oferă o carte alcătuită dintr-o sumă de texte care conturează imaginea lumii contemporane și a mecanismelor care o guvernează.
„Am o familie numeroasă. Băieți și fete, mami și tati, bunici, unchi și mătuși, eu am grijă de toate. Le șterg de praf, le ung, le încarc, le descarc și le încarc la loc. E o cruzime să le ții descărcate, suferă, bietele.
În fiecare noapte de vară adorm cu obrazul pe un pat bătrân de Bergara Timber pentru vânat mare. Glock e băiatul meu. Îl fixez pe stativ, mă întind în pat și mi-l pun pe piept. Țeava mi-o lipesc de frunte. Stau așa cam un ceas. Apoi mă simt ca nou-născut.
Alteori, fixez patru Remington de asalt în linie, mă leg la ochi, mă așez pe un scaun în fața lor și dau drumul la salve din minut în minut pe telefon. Cam într-un sfert de oră, mă curăț de toate relele, mă simt purificat până în casa sufletului, făcut din lumină și boare de iasomie, cum sunt îngerii.
Nu trag niciodată în sticle, cutii de bere sau ținte de carton, e lipsă de iubire și respect. Mai mare lipsă de iubire și respect pentru ele nu e decât să nu tragi deloc. Să le lași să îndure în tăcere, ca un bărbat adevărat, silit să-și țină sămânța să îngălbenească în el.
Nu tot timpul în tăcere: în serile senine, netulburate de voci omenești, aud cum susură plânsul ușor al Lugerului și Berettei.
I-am făcut pe mulți să tacă din gură. Nu-mi pare rău de niciunul dintre ei. Îmi pare rău, mi se rupe inima pentru câteva dintre dragele mele că n-am fost în stare să le dau să aducă la tăcere decât porumbei și câini vagabonzi.
Dumnezeu vorbește numai în tăcere.” (Cristian Tudor Popescu)
Cristian Tudor POPESCU (n. 1956, București), absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare București, este scriitor și gazetar, unul dintre cei mai prestigioși din România după 1989. Critic și istoric de film, doctor în cinematografie și media al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Cineaștilor. Redactor-șef al ziarului Adevărul (1996-2005), al săptămânalului Adevărul Literar și Artistic (1992-2005), al ziarului Gândul (2005-2008), fondator al platformei Republica. Președinte al Clubului Român de Presă (2003-2008). Realizator al emisiunilor săptămânale de cultură cinematografică Cine Te Prinde (ProTV, 2005-2014) și CinemaTePeca (Digi 24, 2018-2019). Declarat pe baza sondajelor de opinie, de patru ori consecutiv, ziaristul și analistul politic nr. 1 al României, în anii 2005, 2006, 2007, 2008. Deținător al premiului european pentru jurnalism ZEIT-Stiftung. Distins cu Ordine dei Giornalisti, înmânat de președintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, în decembrie 2004. Premiul Congresului European de SF de la Montpellier pentru volumul Planetarium (1987), premiul de excelență al revistei Convorbiri literare (Iași, 2011), premiul academic al Uniunii Cineaștilor din România (2011), premiul „Ion Cantacuzino” pentru publicistică cinematografică (UCIN, 2015).
Cărți publicate: Planetarium (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); Imperiul oglinzilor strâmbe (Societatea „Adevărul”, 1993, antologie SF); Copiii fiarei (ediția I, DU Style, 1997; ediția a II-a, Polirom, 1998; ediția a III-a, Polirom, 2013); Vremea Mânzului Sec (ediția I, Cartea Românească, 1991; ediția a II-a, Polirom, 1998; ediția a III-a, Polirom, 2019); Timp mort (Polirom, 1998); Omohom. Ficțiuni speculative (Polirom, 2000); România abțibild (Polirom, 2000); Un cadavru umplut cu ziare (Polirom, 2001); Nobelul românesc (Polirom, 2002); Sportul minții (Humanitas, 2004); Libertatea urii (Polirom, 2004); Trigrama Shakespeare. Ficțiuni speculative (Corint, 2005); Luxul morții (Polirom, 2007); Cuvinte rare (Polirom, 2009); Filmul surd în România mută. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune (1912-1989) (Polirom, 2011); Filmar (Polirom, 2013); Viața și Opera (Polirom, 2016), Dumnezeu nu e mort. Interceptări. Note informative (Polirom, 2022), Râsul dracului. Interceptări. Informații desecretizate. Autodenunțuri (Polirom, 2024).