Cu toate că Nichita nu și-a manifestat niciodată în mod public nemulţumirea sau ostilitatea la adresa regimului comunist, afirmându-se chiar printr-o serie de gesturi de curtoazie faţă de acesta, atât în opera sa, cât și în viaţa personală, Securitatea îi va deschide un prim dosar în 1970 („an al agravării iremediabile a unei lungi și sfâşietoare crize existenţiale“, după cum avea să declare prietenul său, Alexandru Condeescu), îi va instala în locuinţă un sistem de ascultare (T.O.) şi îi va rezerva un amplu Dosar Documentar (nr. 10966 [2]), ce are nu mai puţin de 4 volume. Cercetarea documentelor aflate în aceste dosare ne face să afirmăm cu certitudine că, în ele, nu există niciun document de colaborare a poetului cu Securitatea şi nicio dovadă că acesta ar fi avut vreun contact instituţional cu organele de represiune. (Fabian Anton)