Niciun cal alb

Volumul de debut al Cristinei Nicșulescu, Niciun cal alb, reunește 25 de povestiri scurte scrise în ultimii 25 de ani.

Povestirile Cristinei privesc cu un ochi tandru spre viață, așa cum e ea. Cu fragilități, cu frică de singurătate, cu doruri nedefinite sau insuficient exprimate, cu mici trădări sau compromisuri, cu ezitări sau îndrăzneli de moment. Povestirile Cristinei au un aer cald și familiar, în care sunt împletite melancolie, umor - uneori negru, sau poate doar gri -, (auto)ironie, câte o presimțire de suspans. Uneori, în funcție de cititor probabil, în povestirile Cristinei se întrevăd și semințe ale unor gânduri ulterioare despre teme mari: timp, memorie, sens. Povestirile Cristinei ne confruntă cu adevărul că viața noastră, a tuturor, e făcută din mici întâmplări. Pe care cuvintele scrise le salvează de moarte. Pe ele, poate și pe noi. (Răzvan Penescu)

Amintirile Cristinei au un caracter aparte, cu un altfel de impact asupra cititorului. Te mișcă. Te mută dintr-o stare în alta. Indiferent nu vei rămâne. Au un "ceva" viu care te zgândăre și te obligă să simți. Sunt povestiri care au call-to-action asupra sufletului. Scrisul ei nu este cabotin. Stilul unei povestiri nu îl prevestește pe următorul. Ai senzația că au fost scrise de oameni diferiți. Atâta diversitate neforțată! Mie asta îmi spune că nevoia ei de a se exprima în scris este reală, onestă. Astfel că amintirea naște stilul. Ea însăși pare că se lasă dusă de narativul propriei povești. (Nora Ioniță)