Puține mărturii ale anilor ’90 își găsesc locul între violența excesivă și nostalgiile romantice în care prea multe texte par să se blocheze. Primii ani de după comunism nu au fost doar ai băieților care te băgau în perfuzii și nici ai ultimei generații cu cheia la gât. Au fost și ai copiilor betonului care își pierdeau vremea în abandonul grăbit al cartierelor bucureștene. Niște animale surprinde fascinant viața de la bloc, într-o lume nouă pe care copiii și-o construiau. Personajele, spațiile, construcțiile și relațiile cotidiene prezente în carte sunt comune majorității celor care au crescut la oraș. Chiar dacă nu am copilărit în cartier cu autorul, ne vom (re)descoperi în Niște animale propriile amintiri. Nuanțele acestui trecut comun pe care cartea le stimulează au puterea să ne recalibreze propriile auto-reflectivități. Spus mai simplu, ne ajută să nu îi mai plictisim pe alții nici cu clișeele negative, dar nici cu „pe vremea mea... ⇒ tinerii din ziua de azi...“. (Andrei Mihail – Antropolog)