Este util de precizat, înainte ca cititorul să deschidă paginile acestei cărți, că, în pofida numeroaselor sale pasaje critice, lucrarea nu este îndreptată împotriva cuiva anume și nici măcar cuiva în general. Cartea și-a propus să identifice, să expună și să analizeze, cu pretenția unei obiectivități temporale și profesionale, cronologia unor acte, fapte și decizii publice sau devenite publice, ale unor entități publice și private, persoane și instituții românești sau străine României, în perioada 2005-2020.
Deși generate preponderent de parcursul legislativ și aplicativ din domeniul justiției penale, argumentele și concluziile cărții acoperă practic parcursul întregii societăți românești în perioada arătată, precum și aportul/influența în domeniul cercetat a numeroase segmente societale naționale, dar și extranee, într-un amplu proces de nivelare ideologică și comportamentală în jos a cetății românești și a cetățenilor săi.
Cartea nu constituie doar o formă de protest civic și profesional față de parcursul depreciativ impus cetății românești în ultimii 15 ani pe toate planurile existenței sale, ci și o speranță că acest distructiv proces poate fi stopat. Se pare (expresie predilectă folosită în eternele și toxicele rapoarte MCV injectate bianual României) că așa ceva nu va fi posibil la nivelul secvențial românesc, fără un uriaș și consensual efort intern, similar Declarației de la Snagov din 1995, de resuscitare a mândriei, interesului și unității naționale, coroborat cu o amplă reconsiderare atitudinală a partenerilor externi ai României față de cetățeanul român și cetatea românească.
Din păcate, acum, în 2020, contextul intern/extern ne oferă indicii fix pe invers.