Eu nu sunt poetă, / doar port în mine toate viețile / celor dinaintea mea, / le port viețile pe umeri ca pe niște păsări / ce își caută iarna un cuib / unde să își odihnească aripile și visele. / Eu nu sunt poetă, / dar văzduhul mă cheamă să rostesc / tot ce nu au putut rosti bunicii și părinții mei, / toate bucuriile lor trăite, dar și cele netrăite / ce croiesc vise pentru noi în nemurire, / și pentru toate aceste lucruri / trebuie să mai trăiesc, / pentru ei toți și pentru toate viețile lor / adunate în mine / și care se cer redate lumii / prin cântec.