„La suprafață, imagini personale, aureolate, luminişuri eidetice în desişul memoriei în formă de pădure. În profunzime, preocuparea vie pentru lumea din afara eului propriu. Neputinţa față de fragilitatea celorlalți. Inadecvarea în raport cu gândirea afectată de preconcepte. Golul, sentimentul pierderii în urma întreruperii unor relații. Urma lăsată. O urmă fertilă, extinsă in expresii originale și analogii neașteptate, gata să te scindeze în emoții polivalente, să te acopere, apoi, la marginea unei păduri îndepărtate, cu ferigi protectoare, brațe materne.” CRINA BEGA

„Stările liminale, abandonul și trauma sunt traduse în imagini ale dispariției, ruperii, eschivei existențiale, ale latenței, în reacții postumane la apropiere, dând naştere în același timp unei proliferări fără margini a speranței, lăsând alteori să răbufnească din străfundurile pasivității vocile sfidătoare ale emigranţilor anonimi. În spațiile înguste ale supraviețuirii, unde abia pătrunde soarele, tristețea rememorării și absolvirea trecutului sunt instrumentate prin delicate şi răvăşitoare lumi vegetale. Lăsate în părăsire, hologramele obținute prin magia transdiferențierii se sting încet sub atingerea vindecătoare a poeziei.” ANDREI DOSA

„Adolescenţa, inocenţa, răul, confuzia. Cum să fii tu - pentru că pînă la urmă totul ți se întîmplă ție - fiind mereu atent la viețile străine ale celorlalţi, la care ești conectat în pulsații intermitente. Poezia lui Florin Gherman e proaspătă şi limpede și te ajută să înţelegi o generație nouă de artişti pentru care realitatea socială și cea materială sunt trăite first-hand, dar amestecate definitiv cu imaginația culturii care i-a ajutat să crească singuri și care încă îi mai ajută să salveze ce poate fi salvat: o casă, o pădure, o prietenă sau un prieten, păsările, feriga, puiul de vulpe. În plus, te impresiónează în poemele lui și forma, lucrarea, tăietura și o ştiinţă a comparației discrete care îți deschide o nouă uşă, uimindu-te, pentru că acolo părea să fie capătul unei idei sau al unei emoții, și nu era.” ADRIAN LĂCĂTUȘ