La abatorul local, Marcos este un foarte eficient manager-adjunct în branșa sacrificării oamenilor – deși nimeni nu le mai spune așa. Soția l-a părăsit, tatăl piere în ghearele demenței, iar el depune eforturi supraomenești să nu se gândească la felul în care-și câștigă existența. După ce animalele, infectate de un virus otrăvitor, au fost omorâte, și după o perioadă de Tranziție plină de ipocrizie, consumul de carne umană — „carne specială" — a devenit legal. Într-o zi, Marcos primește în dar un exemplar de „calitate superioară", pe care, în ciuda interdicțiilor, îl tratează ca pe o ființă umană. De aici și până la a-și pune întrebarea dacă nu cumva am renunțat la umanitate în schimbul proteinei animale nu mai e decât un pas.

Cu o măiestrie perfect calibrată prin ironie, Bazterrica ne prezintă un portret stupefiant al umanității care ar face orice pentru a obține satisfacția, chiar cu prețul propriei existențe. (Le Monde)

Din teama față de ceea ce ne rezervă viitorul, Bazterrica a extras un roman extraordinar despre maleabilitatea valorilor noastre morale și despre ceea ce Hannah Arendt a numit banalitatea răului. (Lire)

Puternic, magnetic, tulburător – romanul anului. (Cultura Mas)

De la primele cuvinte ale acestui roman al scriitoarei argentiniene, cititorul se află printre «exemplarele» de sacrificiu, conștient că se găsește într-un abator și că nimic din ce urmează nu va fi prea plăcut. (The New York Times Book Review)

Agustina Bazterrica (n. 1974, Buenos Aires) este o romancieră și autoare argentiniană de proză scurtă, figură centrală a scenei literare din Buenos Aires. A publicat două volume de povestiri și două romane. Cel de-al doilea roman al ei, Noi, carnivorii, a devenit un adevărat fenomen editorial internațional, vândut în peste jumătate de milion de exemplare în toată lumea și tradus în peste 25 de limbi. Romanul este în curs de ecranizare.