În Note despre suferinţă, o elegie scrisă pentru a onora și a procesa moartea tatălui ei înprimele luni ale epidemiei COVID-19, Chimamanda Ngozi Adichie face experiența morții și adoliului viscerale. Cu o onestitate și o vulnerabilitate palpabile, construiește o narațiune ajelaniei, a absenței și a iubirii. „Cu o elocvență brută, Note despre suferință este deopotrivă dureros de personală și incredibil de familiară pentru oricine a simțit „pulverizarea permanentă” [a suferinței]. În aceste pagini, scrise și publicate la mai puțin de un an de la moartea tatălui ei, durerea lui Adichie este atât de palpabilă, încât aproape că îi putem simți fizic supliciul. Suferința este lipsită de politețe. Cuvintele autoareconferă o voce autentică celei mai universale dintre emoții, care e și cea mai universal evitată.”— The Washington Post„ În textura acestor fraze aproape că putem simți că autoarea a refuzat să recurgă la instrumentelede rafinare ‒ limbajul și memoria ‒, pentru a permite realității ei emoționale să rămână despicată și tăioasă.”—The New York Times Book Review