Tema principală a acestei poezii și totodată cuvântul ei cheie este frumusețea. Nu știu dacă este vorba de un alt tip de frumusețe decât cea convulsivă a modernității, dar ea reprezintă o expresie a transcendenței.

Poemul constituie deschiderea inițiatică către ea, o incarnează, este hierofania ei, traversând lumea aceasta pentru a se prelungi într-o alta.

Nicolae Teoharie consideră că poemul este purtătorul unei astfel de frumuseți, de aici și un fel de deschidere neașteptată a poemelor sale, uneori prin metaforă, alteori prin imagine către un alt cer.

Nu spun prin aceasta că poetul scrie o poezie metafizică, subiectul nu este o altă lume, ci, dimpotrivă, aceasta este lumea, lumea „lupului de apartament“, concentrând alefic totul într-o bucătărie.

Numai că oricât de tragic și letargic ar părea tabloul vieții, el rămâne mereu unul frumos.

Angelo Mitchievici