Azi sunt omul care nu se mai oprește.

Am fost copilul uitat de lume. Abandonat la doi ani. Martor la moarte. Hrănit cu tăcere, crescut cu frică.

Am învățat să tac atunci când trebuia să cer ajutor.

Să zâmbesc când îmi venea să urlu.

Am crescut într-o lume în care bătaia era educație,

iar iubirea o poveste inventată.

Am cunoscut foamea, frigul, rușinea și nopțile în care nu mai voiam să exist. Am căzut în alcool, furie și impulsivitate. M-am pierdut în anxietate, în depresie, în dorința de a fugi de mine însumi.

Dar într-o zi am decis să nu mai fug și am ales să privesc durerea în ochi.

„Nu mă poți opri” este povestea acestei transformări.

A unui copil fără identitate care a învățat să se reconstruiască din ruine.

A unui om care a descoperit că libertatea nu înseamnă să scapi de durere, ci să o înfrunți și să o transformi în forță.

În România sunt mii de copii care trăiesc aceeași poveste. Copii abandonați, flămânzi, abuzați,

care încă nu știu că pot fi mai mult decât ce li s-a spus că sunt. Copii care nu cer milă, ci o șansă.

Această carte e pentru ei.

Pentru toți cei care au fost la pământ și încă respiră. Pentru cei care simt că nu mai pot, dar aleg totuși să meargă mai departe.

Pentru că uneori Dumnezeu îți dă cea mai grea viață ca să devii exemplul celor care nu mai cred în minuni.

Durerea m-a distrus.

Apoi m-a construit.

Sunt Adrian Șovea, tânărul care a alergat 1400 de km cu un rucsac de 8 kg în spate și cel care a alergat 700 de km cu picioarele bandajate.