Tot de-ale vremii sub zăvorul stării de urgenţă

(3 aprilie 2020)

După ce s-au înturnat

şi s-au europurtat

la neamul de-acasă pe nepusă masă,

zburatoarelor sadea

le-a sărit brusc ţandăra

când au tăbărât pe ei

gaborii din Ţăndărei (pupa-i-ar garda pe ei!)

şi i-au consemnat

fără de pricină,

fără nici o vină,

la poprire cu grăbire,

să nu mai proptească gardul

cel vopsit cu leopardul

şi stindardul libertăţii

proţăpit în faţa porţii…

Asta ne e diaspora

care puse ban cu ban,

accesat uşor din greul

vreun portmoneu baban

de ins vest european mai plăvan,

şi-l alese pe Or-ban

cu,-n prăjină nasul,

şi, lângă el – sasul mototol şi la minte gol –

minte de găină pusă-n carantină!

Primo tempo:

(5 aprilie 2020)

De când stăm în casă (că e groasă!),

dialogăm, monologăm,

mai cu seamă-n virtual că aşa-i uniglobal,

de teamă ca nu cumva

să ne uităm zicerea,

altfel spus chiar graiul – graal

cu mălaiul ancestral…

Pân’ acum mi-e bine, jur:

am deprins să fac vorbire cu lucrurile din jur.

Nu, ele, opace, încă nu-mi răspund,

dar cred că-n curând o vor face.

Ieri oglinda din firida

de apus,

a făcut-o puţintel, dar aşa… într-un fel

mult prea greu de reprodus…

Eu am scos limba la ea

şi acum suntem en froid.

O evit, ca s-o zic drept.

E mai înţelept.