NU SUNTEM OAMENII ACELEIAȘI EPOCI

Putem vorbi, iată, de mai bine de treizeci de ani de literatură postcomunistă care se străduiește să prindă trenul capitalismului, spre a înregistra – în acești din urmă ani pandemici și de război – eșecul capitalismului târziu. Tranziția spre capitalism e laitmotivul primului deceniu de postcomunism românesc. Un tren în care se urcă și se coboară, haotic, amestecat.

În această lume confuză, romancierul observă cel mai bine faliile, discontinuitățile, anacronismele unei societăți – prin personajele sale, altfel spus prin destinele individuale. Eseul de față își propune – prin studiile de caz particulare (sunt analizate o serie de romane importante ale perioadei) – să ofere o imagine de ansamblu asupra peisajului literar postdecembrist. Îmi doresc, în acest volum, ca – purtând amprenta biografiei mele și a lecturilor mele – să iau locul unui călător în timp și literatură, într-o aventură pe cont propriu în care sper să mă însoțiți.

Adina Dinițoiu