Nuvelistica lui Delavrancea exprima permanenta oscilatie a scriitorului, cum singur a numit-o fara intentie, „intre vis si viata”, intre taramul fermecat al basmului si infatisarile uneori crude ale existentei, intre natura salbatica si civilizatie, intre evul ferice si patriarhal de „odinioara” si decaderea unui prezent miselnic si respingator. Atitudinea este in esenta eminesciana si ea a fost observata inca din epoca.
Sandulescu

Naturalismul in spiritul prozelor lui Emile Zola este noutatea stilistica pe care o aduc Nuvelele lui Delavrancea. Confruntarile psihofiziologice cu care opereaza prozatorul sunt nucleul generativ de semnificatie, fabula contand prea putin. In felul acesta, empatia cititorului tine de capacitatea acestuia de a se impresiona in vecinatatea unor paradoxuri comportamentale. Este memorabila exclamatia oximonoronica a unei rude a avarului Hagi-Tudose: „Saracu’, ce bogat este!“

Lucian Pricop
Cuprins:

Nuvele si povestiri – Sultanica, Iancu Moroi, Palatul de clestar, Sorcova, Zobie, Milogul, Hagi-Tudose, Bursierul, Domnul Vucea, Neghinita, Irinel, Bunicul, Bunica, Mos Craciun, Micutii, Boaca si Onea.

Referinte critice din Tudor Vianu, Ilarie Chendi, Al. Piru, Dumitru Micu.