Arhitectura simbolică a romanului, în aparentă, o naraţiune elementară, cu o singură linie de subiect și cu personaje care se înscriu mai degrabă într-o tipologie decât într-o psihologie (...), umorul și lejeritatea cu care povesteşte personajul-narator peripeţiile călătorilor, aventura captivantă în sine și ineditul acesteia, frumuseţea peisajelor subpământene, imaginaţia debordantă a lui Verne, care făureşte o lume fără vreun analogon în realitate, oricât de aproximativ, populând-o cu creaturi ce devin fantastice doar pentru că trăiesc într-o altă eră geologică, toate aceste calităţi menţin romanul în aria de interese a cititorului contemporan.
Adrian CIUBOTARU