„Se cuvine remarcat discursul empatic al lui Savu Popa, abilitatea de a pătrunde în interstițiile textului, în punctele sale nodale, falii încărcate cu semnificații de natură ontologică, până la intuirea acelei fragile imagini in nuce, un imagem abia încolțit în trupul poetal. Simptomatică și esențială este bipolaritatea suprafață – adâncime, ca topos interpretativ fundamental, cu funcții dintre cele mai diverse la nivelul discursului.", Dorin Ştefănescu