Volumul de faţă abordează o altă faţetă a activităţii de excepţie a lui Grigore Gafencu, om politic, diplomat şi gazetar, aflat în exil, din noiembrie 1941, până la data decesului său, 30 ianuarie 1957. Aducem în atenţia cititorilor activitatea laborioasă a diplomatului, reflectată în epistole, expediate şi primite.
Acestea tratează o gamă largă de probleme, de esenţă fiind: apărarea intereselor României la Conferinţa de Pace de la Paris; situaţia politică internaţională; gravele neînţelegeri din exilul românesc; rolul său în crearea U.E.F. şi N.E.I. Predominante sunt însă scrisorile care analizează, în spirit critic, situaţia exilului românesc. Au fost selectate, din fondul de arhivă personal Grigore Gafencu, 97 de scrisori din perioada: 1939-1940; 1943-1950; 1952-1957.