„O mie de ani fără o zi” este o poveste de dragoste peste timpuri, care traversează țări și destine, din viață în viață și din moarte în moarte.

În noaptea tumultoasă din primăvara anului 1243, în cetatea din Monségur, Franța, Sigrid și Darl se trezesc cu jandarmii Inchiziției la ușă în toiul nopții, veniți să îndeplinească o fărădelege care va răvăși destinul omenirii vreme de multe secole.

Vor muri amândoi până în zori, și nu le va mai fi dat să se întâlnească decât opt sute de ani mai târziu, pe pământ românesc, când se vor regăsi pe tărâmul care de mii de ani păstrează în el o pecete divină: Moldova.

În inima ei se va petrece minunea pentru care au plătit un preț atât de mare: iubirea perfectă, dincolo de durere și de moarte, din care se va naște o făptură cu harul mântuirii în suflet, cea din urmă speranță pentru omenirea care se încăpățânează, de secole încoace, să-și fie propriul ei dușman.