În primul rând, să-l reduc pe Montaigne la câteva fragmente era ceva cu totul împotriva a ceea ce învățasem, era ceva împotriva concepțiilor domi-nante în anii studenției mele. Pe vremea aceea, să extragi morala tradițională a Eseurilor sub forma unor cugetări era ceva condamnabil, recomandându-se revenirea la text în toată complexitatea lui și cu toate contradicțiile pe care le presupunea. Oricine ar fi îndrăznit să-l
taie pe Montaigne ca să-l servească pe bucățele ar fi fost imediat batjocorit,tratat ca minus habens1, sortit coșului de gunoi al istoriei, ca un avatar al lui Pierre Charron, autorul unui Tratat de înțelepciune (Traité de la sagesse), alcătuit din maxime preluate din Eseuri.
Antoine COMPAGNON