Prozele scurte ale lui Radu Ștefănescu sunt de obicei „povești de cuplu” care gravitează în jurul unui sâmbure epic firav, dar capricios și imprevizibil. Aici cotidianul își lasă întrevăzut mereu pe neașteptate aversul miraculos, atmosfera e plină de stranietate, personajele „în carne și oase” se fantomatizează brusc sau se transformă în mecanisme, filmul realului se dizolvă în absurd sau oniric. Păstrând proporțiile, autorul e un fel de Urmuz devenit liric, căruia nu i se pot contesta ingeniozitatea și imaginația.

Octavian Soviany