„Bătrânii” („Oase săltărețe”), aflat la al doilea volum, este un roman realist, postmodern, o specie a genului epic, în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune complexă și complicată, desfășurată pe mai multe planuri narative, la care participă un număr mare de personaje.
Pentru a surprinde această totalitate, romanul postmodern își situează centrul în mediul citadin (aici, Bucureștiul), dinspre acțiunea exterioară spre zonele interioare, sondând psihologia omului modern.
Poate titlul ales reflectă două planuri ale cunoașterii: realitatea omului vârstnic (cel care redevine copil), dar și ideea înțelepțirii, precum în poezia lui L. Blaga, „Trei fețe”: „Bătrânul tace:/ Iubirea și jocul meu/ E-nțelepciunea”. / Petronela Apopei