„Fapt este că azi Obsolescenţa omului a lui Gunther Anders are aceeași relevanţă ca ieri, când a fost redactată, și aceeași prospeţime. Nu e o cale de a înţelege gândirea secolului trecut, ci, la fel ca atunci, o cale de a-i înţelege ne-gândirea, care nu a întârziat să devină a noastră. Obsolescenţa omului va înceta abia atunci când opera cu același nume va deveni de neînţeles, inutilă, inutilizabilă: e pentru că procesul la care mulţi dintre noi luăm parte a fost inversat, e pentru că a fost dus până la capăt, prin dispariţia omului ca atare. Iar dacă acest produs este încă utilizabil – și este nu doar utilizabil, ci și necesar –, tot ce aș putea face mai departe aici fără a repeta sau relua conţinutul a mai bine de 800 de pagini, e să le adaug câteva instrucţiuni de folosire: a se utiliza acasă; a se utiliza cu încredere la muncă și în societate; în vacanţe și călătorii; în politică; în comerţul cu lumea și lucrurile „(Lorin Ghiman)