Într-o zi, nu am mai putut. Valurile erau mult prea mari, Oceanul prea învolburat. Creasem o furtună pe care am fost incapabilă să o mențin sub control. Apa îmi șoptea, mă chema. Și nu puteam face altceva decât să las sforile din mână. Mă supuneam. Sunt momente în care Oceanul reușește să adreseze întrebările corecte, astfel ajutându-mă puțin în a găsi colacul de salvare. Sau măcar o scară din funii. De data aceasta, însă, dorea să sufăr. Cred că se săturase de mine.

Elementul ce uneste povestirile din noul volum de proza scurta al Theodorei Savuli se poate rezuma astfel: simbolistica unor spirite nelinistite. Caracterul "horror" augmenteaza intregul, nu atat prin ce arata, cat prin ce sugereaza. - Radu Prodan