„Această carte a apărut întâmplător” ne spune Părintele Eugen „dar nu din întâmplare” și autorul vine cu o explicație frumoasă arătând etimologia și mai ales semnificația termenului „întâmplare”: latinescul in/templare care are o legătură intrinsecă cu noțiunile de: templu, tâmpla templului (catapeteasma bisericii); tâmplele cărunte ale capului, ca semn de înțelepciune, con/templația…

„În viața spirituală nimic nu este ne/întâmplător” subliniază autorul. Adesea tindem să confundăm termenii: „pro/vidența” cu „co/incidența”. Ambele, cuvinte latinești, în aparență asemănătoare, au totuși semnificații diferite, primul, pro/videntia însemnând previziune, prevedere, iar cel de-al doilea co-incido/ere având sensul de a da/cădea pe neașteptate peste cineva sau ceva. Porind de la aceste explicații, părintele Eugen punctează faptul că pentru noi întâmplarea nu e deloc întâmplătoare, co/incidența se pare că da. Dumnezeu doar ne scoate în cale „întâmplările”: ocaziile, oportunitățile, persoanele, întâlnirile pro/vidențiale, de care noi să ne folosim sau din care să învățăm ceva sau nu, dar ultimul cuvânt în propriile decizii ne aparține tot nouă. „Una din aceste «întâmplări» a făcut să apară acest volum, dintr-o simplă întâlnire pro/vidențială cu un prieten …” spune Părintele Eugen.