De mult n‑am mai citit un experiment poetic așa de atipic, cu atât mai mult cu cât pasiunea microbistă e adjudecată de o poetă. Moni Stănilă excelează în demonstrații on și off side, on și off viață, cu o virtuozitate remarcabilă a mixării de formule și registre: sportiv, performativ, jurnalistic, socio‑politic și religios, unite de filonul confesiv, etic, revigorat și de gestul spectacular, ovaționat de public sau galerie, și de ororile expansionismului putinist. Ofsaid propune o revizuire inedită a conceptului însuși de civilizație prin negocierea între joc și strategie, detașare și angajare, ofensivă și defensivă, limbaje diferite, poziții dominante și dominate, regulă și abatere/simulare, dimensiuni temporale, performanță și performativitate, adevăr și senzație, fiindcă miza e, de fapt, recuperarea umanității noastre asediate din toate direcțiile.

Teodora Coman

Ești poetă, ești microbistă, viața e pentru tine atunci când te rogi sau scrii, iar fotbalul e pentru tine „o ancoră“. Și deodată vine războiul. Cartea aceasta, începută în 2014 și sfârșită în 2022, radiografiază în direct cum peste temele personale cad umbrele realității, cele mai amenințătoare și absurde umbre. Fotbal, religie, război, poezie. La un loc. Cu siguranță că Moni Stănilă revoluționează în literatura noastră poezia religioasă. Ofsaid e însă deja trecerea la un alt nivel, acolo unde jargonul religios se întâlnește cu cel fotbalistic, dar și cu cel al războiului. Există un patos complet în această carte, o conectare universală, o vitalitate care pătrunde în orice colț apropiat și îndepărtat, călătorește până în Bucea și Odesa și‑napoi, o exaltare a cuvintelor, fie ele rugăciune sau poezie. Cuvintele aici chiar muncesc: constată, jelesc, desfac rana, spun pe nume lucrurilor, urlă și vindecă.

Svetlana Cârstean

Moni Stănilă s-a născut în Tomești, județul Timiș, în 1978. A studiat teologie ortodoxă la Timișoara și Sibiu. Din 2010 trăiește la Chișinău și conduce împreună cu Alexandru Vakulovski cenaclul literar „Republica“ al Bibliotecii Municipale. A publicat jurnalul de convertire Iconostas (Graphe, 2007), volumele de poezie: Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (Ninpress-Charmides, 2009), Sagarmatha (Tracus Arte, 2012), Colonia fabricii (Cartea Românească, 2015), O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni (Charmides, 2017), Ale noastre dintru ale noastre (Casa de editură Max Blecher, 2020) și romanele: Al 4-lea (Tracus Arte, 2013), Războiul solomonarilor (Polirom, 2018), Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare (Polirom, 2019) și Țipă cât poți (Polirom, 2020). O parte dintre poemele sale au fost traduse în franceză, germană, engleză, suedeză, spaniolă, bulgară, maghiară, lituaniană, rusă, azeră, catalană, turcă.