Omul care a mușcat un câine sau nu se mai poarta femeile frumoase nu este o carte cuminte. Și nici nu încearca sa fie. Proza lui Daniel Ernestina debuteaza imprevizibil, izbucnește brutal și nu lasa pe nimeni neatins. Povestirile lui îți intra pe sub piele: te fac sa râzi când ar trebui sa te înfiorezi și sa tresari atunci când te-ai aștepta ca lucrurile sa se domoleasca.

Personajele? Nicidecum obișnuite. Omoara cu un firesc dezarmant, pun la cale crime imaginare și se confunda cu figuri celebre pâna la delir. Personajele par sa fie azvârlite mereu de o extrema la alta, consumate și înalțate de aceste contracții: între vis și coșmar, grotesc și eleganța, învaluite într-un umor atât de negru ca pâna și moartea râde alaturi de ele.

Într-o lume în care normalitatea este doar o masca, Daniel Ernestina întoarce clișeele pe dos și ne obliga sa privim absurdul cu un zâmbet sfidator. Omul care a mușcat un câine sau nu se mai poarta femeile frumoase nu este doar o carte: este un spectacol al excesului, al terorii și al ironiei, o viziune crud de amuzanta a societații dezechilibrate în care traim.

CLAPETA II

De luat ce am pus la Balada pentru cel mai prost în clasa și de adaugat:

Omul cu urzici pe buze, 2025

Balada pentru cel mai prost din lume, 2025

Clapeta I

Foto Ernestina + scurt bio:

Daniel Ernestina – cum este cunoscut în lumea literara avocatul Emil Cremer – se distinge printr-o (auto)ironie mușcatoare, toate personajele sale fiind înzestrate cu un deosebit simț al umorului, chiar daca, uneori, e involuntar.

Absolvent al facultații de Drept, Emil Cremer și-a încercat condeiul ca epigramist la revista Urzica, iar ironiile sale i-au deranjat pe mai-marii vremii și, ca urmare, autorul a devenit una dintre multele victime ale cenzurii comuniste. Ceea ce nu l-a împiedicat sa dea apoi viața unor personaje remarcabile, proza sa fiind inconfundabila și reconfortanta ca episod dintr-un sitcom de calitate.