Inima limbii rămâne tăcerea tocmai datorită acestei nașteri din întunericul negrăitului, astfel încât cuvântul își datorează claritatea, prospețimea, ca și polisemia, acelui dram de tăcere ce rămâne prins în orice articulație a lui și căruia trebuie să i se acorde atenția cuvenită. Tocmai dintr-o asemenea ascultare atentă pare a se naște cartea de față și de la ea pornește. Pe măsură ce capitolele se succed, Picard ne călăuzește poetic prin toate valențele cuvântului, nu atât sprijinindu-se pe demonstrații și deducții logice, cât făcând loc unor citate din opere literare, din scrieri ale unor autori ca Humboldt, Ebner, Hegel, Baader, ca și puterii evocatoare a unor imagini și a unor cuvinte.