„Într-o poezie lirică scurtă, tulburător de densă, Celan vorbește despre «de pietre scrisele umbre». Literatura modernă este acționată de o necesitate de a explora această «litografie» și écriture d’ombres. Ele se află în afara clarității și a pasului următor al limbajului public. Pentru scriitorul de după Mallarmé, limba presează asupra sensului, aplatizîndu-l, distrugîndu-l, așa cum o vietate din adîncuri este distrusă cînd este adusă la lumina zilei și la presiunile reduse ale suprafeței mării. Dar ermetismul, pe măsură ce se dezvoltă de la Mallarmé la Celan, este una din acțiunile cele mai radicale împotriva limbii din literatura modernă.” (George Steiner)

„Dacă aș putea demonstra ceva legat de poemele lui Celan, aș spune, așa cum o fac mulți: iată despre ce e vorba – de exemplu, e vorba de Auschwitz, sau tema favorită a lui Celan este Shoah (nu-i nici o urmă de îndoială!) –, dacă aș putea dovedi asta și numai asta, aș distruge poemul lui Celan. Versurile ar interesa infim dacă totul s-ar reduce la ceea ce am vrut să spun sau la ceea ce cineva crede că poemul vrea să spună. De aceea încerc să ascult ceva ce nu pot auzi sau înțelege, atent să marchez limitele lecturii mele pe măsură ce înaintez în lectura mea. Este ca și cum aș spune: iată ce cred eu că poate cineva reconstitui, ce ar putea însemna aceasta, de ce este captivant, frumos și puternic, în timp ce lăsăm nespusul intact, inaudibil. De aici vor porni și alte lecturi. E vorba și de o etică sau de o politică a lecturii.” (Jacques Derrida)