Gravitatea, histrionismul, acoladele ludice redau ambivalențele poeticii lui Ion Stratan, în care se

regăsește o extremă disponibilitate a imaginației, cu schimbări de decoruri, deplasări de accente lirice sau figurații carnavalești. Ion Stratan e un poet ce cunoaște experiențele modernității, dar și experimentele și revelațiile postmodernității. Ludicul și farsa lingvistică, atmosfera aleatorie a visului, ermetismul cu inervații suprarealiste, tensiunea notațiilor eterogene, toate acestea dau naștere unei viziuni poetice pregnante, în care abstracțiunea are contururi nete, iar vectorul imaginarului adună laolaltă dispersiile eului și avatarurile realului. (IULIAN BOLDEA)

Piesele de rezistență sunt cele din seria cu titlul Cimitirul de mașini (optsprezece poeme care

rămân, cred, antologice). Sunt poezii triste, profunde, ca tânguirea unui sax într-o seară de toamnă, punând alături de Ray Charles principiile Yin și Yang, măruntaiele mașinii și orbul care cântă „acolo-n noaptea lui”. Cimitirul de mașini cu „secvențele” sale de un lirism pur reprezintă poezia lui Ion Stratan în ce are ea mai valoros și mai original. (IOAN HOLBAN)