Ediție coordonată de Bogdan Crețu

Alături de Arghezi, Bacovia, Blaga, poetul cunoscut cu numele Ion Barbu (adevăratul nume, Dan Barbilian, îl reprezintă ca un distins matematician) formează cvadriga de aur a poeziei române interbelice, iar prin valorificarea formulei concentrate a ermetismului încadrează această poezie în curentele modernismului european contemporan. Poezia lui Barbu îmbină formulele arhetipale ale poeziei cu cele mai condensate expresii, deoarece, spune el, există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc unde se întâlnește cu poezia.

Volumul prezintă o largă selecţie din opera literară a lui Ion Barbu, unul dintre cei mai importanți reprezentanţi ai modernismului literar românesc, poetul care a lărgit aria poeziei în sensul ei originar, adăugând conceptului modern de poezie noi valori, impunând o viziune poetică singulară. El cuprinde într-o primă secţiune textele din cele două volume de poezie: După melci (1921) şi Joc secund (1930), poezia rămasă în periodicele timpului şicea ocazională, iar în cea de-a doua, scrierile în proză: consideraţii şi atitudini de critică şi istorie literară, o serie de evocări şi mărturisiri ale autorului reunite sub genericul Despre spiritul matematic.

Volumul e însoţit de un studiu introductiv, un tabel cronologic, note şi comentarii la texte şi o secţiune de iconografie, care completează informaţia despre scriitor şi opera sa.

Cartea este destinată, în primul rând, celor interesaţi de istoria literaturii române (profesori, studenţi, elevi), celor interesaţi de istoria şi cultura românească, precum şi tuturor iubitorilor de literatură.