”Niciodată nu m-a marcat atât de mult absurdul din piesele unor Ionesco, Beckett, Durrenmatt sau Pinter, cum m-a marcat încărcătura de absurditate din piesele Dv., unde căutarea absurdă a fericiii pune în lumină esența însăși a ființei umane.” (Matei Vișniesc – Scrisoare către Cehov)

”…Eroii cei mai nobili ai lui Cehov se dovedesc a fi, de fapt, niste trisor, care, din frica de viata si de viitorul imediat, se refugiaza intr-o reverie despre viitorul indepartat „de peste doua, trei sau o mie de ani“ al umanitatii.” (Ion Vartic)