În Negustorul din Veneţia, Troilus şi Cresida şi Timon din Atena interesele economice subminează dragostea, prietenia, eroismul, cinstea, patriotismul şi omenia. Bassanio şi Lorenzo nu sunt doar doi inocenţi îndrăgostiţi, ci şi doi versaţi vânători de zestre; Elena din Troia constituie doar un pretext pentru declanşarea unui război de cucerire; iar la Atena, goana după aur şi averi, combinată cu ingratitudinea, duc la mizantropie şi războaie civile. Sub privirea sceptică, deziluzionată, a unui autor ce a ştiut să dejoace vigilenţa cenzurii din epocă, Veneţia, Troia şi Atena devin travestiuri ale Angliei elisabetane şi iacobite.