Henric al V-lea continua dramatizarea evenimentelor istorice prezente in Richard al II-lea si cele doua parti ale lui Henric al IV-lea, aducand in prim-plan figura regelui-erou de la Azincourt intr-un text ce reia reteta experimentata de Kyd si Shakespeare in Eduard al III-lea. Henric al VIII-lea si Sir Thomas More, din primii ani ai Reformei; in aceste doua texte Shakespeare apare in ipostaza, mai putin familiara publicului roman, de coautor, de dramaturg dispus sa lucreze in echipa la realizarea unor proiecte teatrale de succes.