În ciuda numeroaselor elemente ficţionale pe care le cuprinde, latura cea mai puternică a Oraşului îngerilor este cea autobiografică. În 1992‑1993, Christa Wolf a petrecut nouă luni în Los Angeles la invitaţia Centrului Literar Getty. În detaliate notaţii de jurnal, scriitoarea documentează şi prelucrează experienţa americană. În acest context, cititorul este martor al felului cum apar societatea şi modul de viaţă americane privite prin ochii unei scriitoare est‑germane imediat după căderea Cortinei de Fier.

Oraşul îngerilor este o construcţie tipic postmodernă, o scriitură complexă structurată pe mai multe niveluri, un text «neterminat», fragmentar, care îşi reflectă propria condiţie ca rezultat al unei crize existenţiale. Centrul de gravitaţie al textului şi punctul în care se întâlnesc diversele planuri ale scriiturii sunt reprezentate de tema amintirii şi a memoriei, reflectată astfel din mai multe unghiuri şi perspective, dintre care cel psihanalitic ocupă un loc central.“

Iulia Dondorici