„Pornind de la un număr mare de motive mitice diferite, am încercat să delimitez coordonatele unui model de gândire arhetipală, pe care l-am numit convenţional Ordine şi Haos. Pentru mentalitatea mitică, Haosul nu dispare odată cu actul cosmogenezei. Tot aşa cum toate elementele Cosmosului preexistă, în stare virtuală şi latentă, în materia Haosului precosmogonic, acesta din urmă supravieţuieşte în chiar structura Cosmosului. Boala, moartea, furtuna, seceta, eclipsa, cutremurul, invazia inamicilor etc. sunt receptate ca ipostaze ale Haosului, care disturbă ordinea cosmică. Principiul Haosului îşi revendică drepturile şi primatul. El încearcă să readucă lumea în starea haotică iniţială, precosmogonică. Universul (sau orice microunivers: corpul, casa, satul etc.) este văzut ca fiind într-un echilibru labil, oscilând mereu între starea de Haos şi cea de Cosmos. În societăţile arhaice şi tradiţionale, omul nu se comportă ca un spectator pasiv la acest «spectacol cosmic», ci participă activ, cu mijloace mito-rituale, la regenerarea Cosmosului uzat şi la restabilirea ordinii cosmice care este temporar, uneori ciclic, disturbată.” (Andrei Oişteanu)

„Dragă Andrei Oişteanu,

N-am putut citi decât astăzi «Legenda românească a potopului». Studiul Dumitale m-a entuziasmat. Ar trebui publicat într-o revistă străină «de specialitate» (i.e. folclor, romanistică, istoria religiilor). Sugerez Revue de l’Histoire des Religions. Dacă pregăteşti versiunea franceză, o pot prezenta eu revistei. Ţi-am citit mai de mult şi alte lucrări («Rohmans-Brahmanes. Le voyage d’un motif à travers l’espace et le temps», «Labirint – Ordine şi Haos» ş.a.). Sper că le vom putea discuta împreună.

Cu prietenie, al Dumitale
Mircea Eliade

Chicago, 23 Nov. 1984”

„O carte în buna tradiţie a erudiţiei eliadeşti, pe cât de academic închisă la nasturi, pe atât de captivă-n fervori supoziţionale.” (Dan C. Mihăilescu)

„Cartea lui Andrei Oişteanu e un text savuros, o poveste care îl delectează pe cititor cu aventurile simbolice şi rituale ale oamenilor, zeilor, plantelor şi obiectelor din lumea tradiţională.” (Anca Manolescu)

„De la volumul lui Mircea Eliade De la Zalmoxis la Genghis-Han nu s-au mai scris texte atât de documentate despre mitologia tradiţională a românilor ca în acest volum monumental.” (Otilia Hedeşan)

„Andrei Oişteanu se înscrie în linia studiilor comparatiste ale lui Mircea Eliade dedicate motivelor mitologice româneşti, fiind mereu atent la prezenţa unor motive mitice neobişnuite.” (Alexandru Ofrim)

„Andrei Oişteanu e unul dintre cei mai temeinici savanţi de care dispunem în prezent, într-o cultură preponderent foiletonistică.” (Ştefan Borbély)

„Volumul depistează un motiv dualist în mitologia populară a potopului, în dendromitologie, în relaţia dintre balaur şi solomonar, în antropologia locuirii tradiţionale, în semnificaţiile simbolice ale colindei sau în cele ale legării magico-erotice a monstrului.” (Eugen Ciurtin)

„Pot confirma că, în ansamblul ei, cartea lui Andrei Oişteanu nu e doar o adevărată enciclopedie a miturilor Creaţiei, ci este şi un act magic reuşit.” (Smaranda Vultur)