Miturile, simbolurile și motivele literare, unele de cultură universală și altele cu specific balcanic sau cu variante din cultura tradițională românească, au rolul de a conferi originalitate și exotism prozelor lui Caragiale, prin asocierea imaginarului demonologic și a elementelor fantasticului și cu aspecte ale balcanismului literar, în care, prin denaturarea sacrului în lupta dintre bine și rău, autorul creează o viziune distopică a lumii.
Carmen Duvalma
Carmen Duvalma (n. 19 mai 1958, Iași) este poetă, prozatoare și eseistă. Licențiată a Facultății de metalurgie a Institutului Politehnic din București (1983) și a Facultății de Litere a Universității din București (2005). Doctor în filologie cu teza intitulată Viziunea lumii în teatrul lui Eugen Ionescu, susținută în aprilie 2010, în cadrul Școlii doctorale a Facultății de Litere a Universității din București, publicată cu titlul Eugen Ionescu și lumea refugiului total, la Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2011. Debut cu poezie în Suplimentul literar al Scânteii Tineretului (1989), iar cu proză în Contrapunct (1992). Colaborări cu poezie, proză, eseuri și articole în S.L.A.S.T., Contrapunct,
Curierul Național, Cuvîntul, Luceafărul, Litere, Climate literare, Urmuz, Spații culturale, Cafeneaua literară, Contemporanul ideea europeană, Revista Neuma, Revista nouă Câmpina, revista Agero-Stuttgart, revista Argeș și în volumele colective ale unor colocvii și simpozioane naționale sau internaționale.
Debut editorial cu volumul de poezie Visul care mă va ucide, apărut în 2008, la Editura Vinea, cu o prefață de Cezar Ivănescu; acest volum a obținut premii la Concursul național de poezie ,,Porni Luceafărul…” de la Botoșani (1995), la Festivalul Internațional de poezie de la Sighetu Marmației (1996) și la Festivalul de poezie „Gheorghe Pituț” de la Beiuș (1997).
