„Ceea ce unește, într-o operă remarcabil de coerentă și de unitară, în ciuda desfășurării pe aproape cinci decenii, proiectul său de reinventare a unei metode de cercetare a istoriei ideilor și intervențiile ei politice de eseist critic e nodul teoretic al specificității istorice a capitalismului, ruptura istorică pe care o introduce apariția acestuia – contingentă și totuși îndeajuns de puternică pentru a transforma radical logica de reproducere a societăților vestice, apoi din întreaga lume. Fără a înțelege caracterul extraordinar al instalării capitalismului – acest tip de reproducere socială accidentală în origini și necesară în consecințe –, cercetările istoricilor economiei ori ale istoricilor ideilor politice vor purta în ele mereu un nucleu decisiv de anacronism, proiectând retroactiv în întreaga istorie un capitalism eternizat, în vreme ce scrierile politice dedicate chestiunilor contemporane vor neglija fatal posibilitatea depășirii capitalismului, naturalizându-l încă o dată, ca prezent perpetuu al păcii sociale și al bunăstării unei lumi în care noțiunea de clasă a devenit irelevantă. A demonstra cât de prezentă și de adânc înrădăcinată e această tendință de naturalizare a capitalismului, în ciuda precauțiilor explicite ale atâtor teorii și istorii, e una dintre sarcinile cărții de față și contribuția teoretică a lui Meiksins Wood la dezbaterea despre tranziție. Acest volum, ce tratează despre specificitatea istorică a capitalismului, este o ilustrare a principiilor materialismului istoric, principii care se află, la rândul lor, la baza celorlalte două teme centrale ale scrierilor sale, istoria socială a ideilor politice și, respectiv, analiza raportului între stat și clase în societatea capitalistă. Ceea ce face coerența acestei opere, în ciuda multiplicității tematice și a elaborării sale timp de peste patru decenii, este efortul de lămurire a naturii capitalismului, a esenței sale istorice și conceptuale, pentru a stimula simțul istoric, fără de care vor prospera atât fatalismul politic, cât și fratele său geamăn, optimismul apolitic.” (Veronica Lazăr)