După o scurtă introducere în care devoalează intențiile și metodologia cercetării, domnul Ionel Lăzărică tematizează spațiul cultural al Bărăganului, considerând că determinația fundamentală a acestuia, gândită complementar cu dominanta deal-vale a „spațiului mioritic”, este spațiul de tip „tumul-câmp”, constituit la rândul său dintr-o matrice afectivă și stilistică ce gravitează în jurul sentimentului infinitului, a cosmicității și sacralității panteiste. Omul Bărăganului este, deopotrivă purtător de spațiu mioritic, dar pe fundalul unei tonalități afective dominate de infinit, cum spunea Emil Cioran în Pe culmile disperării, un spațiu care produce o „tulburare adâncă”, fiindcă „ nu duce la nimic, fiindcă în el e totul provizoriu și caduc... În spațiu, infinitatea stabilește echivalență direcțiilor care, toate, nu pot duce nicăieri, niciuna nefiind preferabilă alteia. Infinitul neagă orice posibilitate de a rezolva favorabil problema sensului acestei lumi”.

Accentul interpretării are în vedere dimensiunile spirituale ale locuirii în Câmpia Bărăganului, solidaritatea dintre om și cosmos, coexistența sacrului și a profanului, sentimentul nemuririi și estomparea suferinței trecerii timpului, singurătatea, melancolia și împăcarea cu sine, farmecul estetic al succesiunii anotimpurilor, tăcerea și solilocviul, deopotrivă pe analiza dualismelor sufletești generate de trăirea sentimentului metafizic al infinitului și eternității.

Prof. univ. dr. habil Constantin Aslam