"Nu e linistitor sa traiesti langa o padure din care noaptea razbat voci amplificate de ecouri, unele sunt tipete ascutite de pasari, cele mai multe hamaituri de caini lasati liberi sa cutreiere adancurile, sa scurme radacinile si sa se incaiere, dar altele amesteca sunetele si par in acelasi timp suier de atac si gafait de retragere, adunand impreuna, intr-o respiratie care-si trimite pana la mine ardoarea, panda cu asaltul."

"Ar fi trebuit sa intru macar o data in padure, nu i-am trecut niciodata pragul, desi mi-a trimis atatea ispite, mirosul ciupercilor, vara, dupa noptile de ploaie, cand sporii zburau si se deschideau frenetic ca sa castige si pamanturile mai indepartate, sau cel al rasinilor si cleiurilor care izbucneau si inghetau apoi sub bratul cate unei ramuri despicate."