Painea ingerilor

„Dumnezeu şopteşte printr-o cută din tapet”, scrie Patti Smith în această emoţionantă relatare a vieţii sale.

Un complex locativ delabrat de după Al Doilea Război Mondial oferă o poartă de acces spre lumea plină de imaginaţie a copilăriei. Smith, în rolul de căpitan al unei armate loiale şi iubitoare de fraţi, pune bătăuşii pe fugă, intră în comuniune cu regele ţestoaselor şi caută bănuţi de argint fermecaţi.

Cel mai intim dintre volumele sale de memorii, Pâinea îngerilor ne poartă prin anii adolescenţei artistei, când se nasc primii fiori ai romantismului şi când aceasta aude chemarea artei.

Arthur Rimbaud şi Bob Dylan îi devin modele artistice, iar ea începe să scrie poezii şi texte pentru cântece, ajungând în cele din urmă să contopească ambele îndeletniciri literare în creaţii legendare precum cele de pe albumele Horses, Wave şi Easter. Apoi, lasă totul în urmă ca să se mărite cu marea ei iubire, Fred „Sonic” Smith, alături de care îşi construieşte o viaţă plină de devotament şi aventură pe un canal din St. Clair Shores, Michigan.

Aici îşi amenajează un spaţiu intim căruia îi trece pragul în zori pentru a scrie.

Cuplul îşi petrece nopţile pe şalupa sa Chris-Craft, ancorată pe uscat, studiind hărţi nautice şi plănuind noi aventuri, în timp ce îşi întemeiază o familie. O serie de pierderi dureroase îi marchează viaţa. Suferinţa şi recunoştinţa se împletesc de-a lungul anilor în care îşi creşte copiii, îşi reconstruieşte viaţa şi, în cele din urmă, revine la scris – singura constantă într-o viaţă condusă de libertatea artistică şi de puterea imaginaţiei de a transforma banalul în magic şi durerea în speranţă. În ultimele pagini, o regăsim pe Smith din nou pe drum, în aceeaşi cunoscută ipostază de hoinară care călătoreşte pentru a se regăsi, care trăieşte pentru a scrie şi scrie pentru a trăi.

„Dacă Pe când eram doar nişte puşti vorbeşte despre inocenţă şi ambiţie, Pâinea îngerilor îi este cartea-soră, abordând realităţile mai dureroase ale vieţii artistei şi completând tabloul cu ceea ce volumul anterior lăsase doar în fundal: copilăria, căsnicia şi faima.” (The Atlantic)

„Prospeţimea textului este remarcabilă, cu ample secţiuni despre subiecte pe care Smith le-a abordat rar în scris şi despre care a vorbit şi mai puţin în public. O carte revelatoare!” (The New York Times Book Review)

„Pâinea îngerilor îmbogăţeşte lista locurilor romantic-părăginite pe care Smith le preţuieşte atât de mult. O scriitoare pe care o îndrăgim pentru aura sa de autenticitate neşlefuită, pentru onestitatea ei, pentru felul vizionar în care împleteşte cuvintele şi pentru ocazionala asprime. Un volum captivant!” (The Washington Post)