Palatul Kretzulescu de lângă Cișmigiu a trecut prin multiple transformări, etape, funcțiuni. Cei care l-au locuit, l-au construit, au lucrat în spațiile lui sunt legați de istoria orașului București. Reconstituirea genealogiei Kretzuleștilor, cu multiple încrengături, este palpitantă și lămuritoare pentru mentalități și concepții dintr-un veac sau altul.

Cezara Mucenic

„În luna iulie a anului 1902, doamna Hélène Kretzulescu cerea aprobarea pentru - și transforma radical locuința sau, cum o spune pe larg nelipsitul referat de pe cererea depusă la Primărie: doamna suplicantă voește a face reparațiune radicală la corpul de case cu 2 caturi ce este retras în curte peste 8 metri din aliniere. Aceste case voește a le transforma și a le mai adăuga încă o parte de construcție pe care o face în dosul ei, înspre Cișmigiu. Având în vedere că casa e de zid și solidă și faptul că e retrasă mai mult de 6 m, de la aliniere sunt de părere a i se acorda cerere. La 31 iulie 1902, proiectul este aprobat de Peter Paul Peretz, iar la 7 august 1902, se eliberează «Autorizațiunea nr. 174» pentru adaos la construcția veche conformându-se planurilor prezentate și aprobate cu modificările introduse în ele… Transformările și părțile ce se vor adăuga se vor căuta a se îmbina și lega bine cu corpul vechi de clădire, se va lucra tot în zidărie masivă cu mortar de var sau var hydraulic sau ciment. Se va conforma strict planurilor… Va pune un cat deasupra zidurilor actuale…”