„Cu minuțiozitate anatomică, Ruxandra Cesereanu cauterizează și Panteră neagră am fost cândva purifică, într-un mod de-a dreptul terapeutic, spaimele noastre dintot deauna care ne marchează, până la sânge, condiția liminală, devorată de trecerea timpului, de degradare și moarte. Cuvântul său nu este doar o oglindă deformată unde putem întrezări reflectate terorile, limitele și lipsurile umane, ci și un bisturiu care poate răni dar, în același timp, răscumpăra și vindeca, având funcția pe care o avea în antichitate tragedia. El acţionează exorcizant, țintind spre catharsis și spre re-încântarea unei lumi dezvrăjite și demitizate, printr-o liturghie oraculară a ritmurilor demenţiale.” (Giovanni Magliocco)

„Corp psihic omogen, secționat până la cele mai fine nervuri, întors pe dos pentru a-i expune circuitele de sens și organele, corpusul poetic al Ruxandrei Cesereanu propune o arheologie fantasmatică în cadrul căreia sunt sistematic destructurate nebuloasele, ambiguitățile, iluziile care compun delirul anatomiei noastre lăuntrice; o formă de exorcism, așadar, de eliberare a «căii, prin transă, către noi înșine» pe care tehnica delirionistă a scrisului practicată de scriitoare o transferă și asupra cititorului, oferindu-i ghidaj.” (Ilona Duță)