Cartea prezintă povestea de viață a Papuszii, poeta de origine romă Bronisława Wajs, călătoriile cu șatra, masacrul din Volînia, războiul, sedentarizarea forțată, dar mai ales dragostea pentru natură şi libertate.
N-a fost Papusza o romă ca oricare, chiar dacă şi-a trăit viața în șatră și-a mai furat câte-o găină sau câte-un iepure şi a mai luat câte-o bătaie de la soț, pentru că asta-i legea, asta-i viața romilor. Dar numai ea a reușit ca nimeni alta să-și exprime iubirea pentru soarta romilor, cântând-o în poemele şi cântecele pe care le-a compus şi care i-au adus faima printre iubitorii de artă, stârnind însă ura comunității rome, care a și excomunicat-o, ca pedeapsă pentru că era diferită de ei. Papusza este „poeta noastră blestemată” nerecunoscută de propria ei comunitate, o poetă extrem de originală, neimitând pe nimeni, îndrăgostită de natură, emoționantă. (Julia Hartwig)
«Din șatră am fost, acuma sunt de nicăieri», așa se jeluia Papusza înainte să moară. La dramele din viața Papuszii au contribuit şi străinii, dar și ai ei. Oare, astăzi, când ne bucurăm împreună cu romii de democrație, când apreciem libertatea şi respectăm natura, am fi în stare să-i protejăm Papuszii talentul? Sau ar spune și azi, la fel ca atunci: «Sunt de nicăieri»? Angelika Kuźniak prezintă, cu multă sensibilitate, soarta unei poete rome care în frunzele de stejar a văzut cercei de aur şi a plătit cu propria viaţă pentru acest dar. (Lidia Ostałowska)