Limba romana numeste duhovnic pe batranul care ne calauzeste pe drumul mantuirii. Parintele Sofian urma sfintele canoane cu incredere, mai ales pe cele ale Sfantului Vasile cel Mare. Nu se afla la el nicio slabire. Cunostea primejdia de moarte in care se afla omul pacatos. Stia ca ne putem impartasi „spre osanda”.

...Asculta vreme indelungata pe fiecare credincios. Era plin de mila chiar cand şi atunci cand pedepsea. Avea acea dreapta socotinta, care este masura adevaratei paternitati duhovnicesti... Lega si dezlega, urmand porunca Domnului; dar mai de pret era persoana sa, chip viu al paternitatii dumnezeiesti.

...Zidea temeinic prin cuvinte mereu simple, scurte, smerite, ascunse in spatele celor ale Sfintilor Parinti. Nu vorbea niciodata de la sine. Vorbea in numele Bisericii si al Capului ei, Domnul. Te facea sa doresti trairea sfanta in Hristos Iisus. Prin el, Duhul sadea in noi dorul de a merge catre Tatal..., era cel care ne facea sa-L cautam pe Tatal. (Pr. Marc Antoine)