ajunsesem atat de mare

ca nu ma mai incapea orasul
si a trebuit sa dorm pe jumatate
in orasul vecin
iar calatorii de acolo
de teama ca le voi inghiti si lor gara
m-au alungat cu pietre
m-au dat de-a dura pana la mine in oras
ca pe-o cartita vie
iar eu radeam ca o nebuna
eram singura femeie cu un tren
pe limba
singura femeie careia ii suiera
o locomotiva in creier
continuam sa rad
gandindu-ma ca voi intra
in Cartea Recordurilor