Pasarile timpului meu
Volumul Păsările timpului meu este o cheie simbolică de acces în intimitatea unei memorii transfigurate liric.
Așa cum ne-a obișnuit Valeria Bilț, întreaga construcție poetică se pliază pe o arhitectură a sufletului care își trans-scrie traumele, dorurile și regăsirile în alfabetul păsărilor ființe eterice, intermediare între cer și pământ, între amintire și speranță, între viață și moarte.
„Păsările” devin aici ecouri ale clipei, reflexii ale unui timp personal „timpul meu” , un timp nu cronologic, ci interiorizat, afectiv, filtrat prin trauma pierderii, prin marea maternitate a durerii, prin tăcerea care devine zbor.
Stihuitoarea își asumă astfel un limbaj în care pasărea nu este doar simbol al evadării sau al libertății, ci devine mesager al memoriei, vehicul al durerii tăcute, icoană a reîntoarcerii, dar și chip al ființelor dragi trecute dincolo, dar neuitate.
Sintagma „timpului meu” ancorează metafora în autobiografie. Nu avem de-a face cu păsările unei mitologii universale, ci cu cele particulare, unice, ale unei conștiințe care s-a format și s-a frânt sub greutatea propriei istorii afective.
