Cei care mă cunosc știu că, personal, nu agreez cărțile și filosofiile de „dezvoltare personală”, cu alură occidentaloidă, care, de la un moment dat, au invadat piața editorială românească (pe eternul principiu caragialesc „s-avem și noi faliții noștri”). Băimăreanca Maria Emese Ninacs practică, însă, o adevărată mistică a „dezvoltării personale”, care, iarăși personal, m-a cucerit de cum am intrat în contact cu acest uluitor și bizar manuscris trimis editurii noastre. Nu de vreo „dezvoltare personală” în sensul clișeizat al termenului este vorba aici, ci de necesitatea, urgentă și imediată, de a ne schimba viețile, de care în general suntem foarte nemulțumiți, și de mijloacele (psihologice și practice) pentru aceasta. Mesajul Mariei Ninacs este universal și nu se adresează doar unei singure categorii, fie ea de gen sau de vârstă. În plus, citatele alese de autoare din „clasici” ai acestui tip de literatură din toate timpurile sunt savuroase și se citesc cu mare plăcere, făcând din Mama ei de viață! nu numai o carte folositoare, ci și una de literatură de foarte bună calitate.
Doinel Tronaru