Memorialistica şi jurnalele Domnilor sunt meditaţii profunde asupra vieţii, cu popasuri îndelungi nostalgice în anii de început şi cu priviri încărcate de resemnare şi regrete spre senectutea mai mult sau mai puţin îndepărtată. Vizând esenţa şi esenţialul, mărturiile lui Mircea Zaciu, Gabriel Dimisianu, Gheorghe Grigurcu şi Nicolae Manolescu, cu dintotdeauna recunoscuta capacitate de sinteză, oferă imagini coerente dintr-o amplă „panoramă a deşertăciunilor” – lumea scriitorilor şi viaţa literară, cărora le aparţin şi pe care le supun unei analize obiective, cu o detaşare implicată. Volumele de memorii şi jurnal ale acestor cunoscuţi şi talentaţi critici literari sunt dovada, de cele mai multe ori, a unui talent de prozator insuficient cultivat şi prea lesne abandonat, dar edificator în portretele bine realizate, în evocări şi chiar în peisagistică. În repetatele întoarceri spre trecut, s-ar putea găsi marca de gen a memorialisticii Domnilor. Explicit sau subînţeles, anii dintâi ai vieţii sunt hotărâtori în ulterioara evoluţie a viitorului scriitor. Liana Cozea