Prezenta lucrare reprezinta o incercare de a descifra universul simbolic al distopiei dintr-o perspectiva comunicationala, un demers in cautarea cheii discursive a acestei constructii literare, aflate la antipodul utopiei. Lucrarea isi propune sa faca o analiza a rolului si semnificatiei pe care le detin structurile de comunicare repetitive in discursul distopic, invocarea simbolului matematic din Noi, de Evgheni Zamiatin, proverbul hipnopedic din Minunata lume noua, a lui Aldous Huxley, sloganul si formulele universale din textele O mie noua sute optzeci si patru, de George Orwell, Pianul mecanic, de Kurt Vonnegut si Fahrenheit 451, de Ray Bradbury. Este un demers care analizeaza motive ale utopiei si distopiei, printr-o investigatie care intruneste cercetari din domeniul filosofiei, comunicarii, psihologiei, lingvisticii, sociologiei, perspective necesare pentru a crea conexiuni intre utopie, limbaj, conventie a fictiunii, limbaj fictional, societate, lume posibila.

Traim vremuri in care majoritatea profetiilor lui Huxley, Orwell sau Vonnegut s-au implinit: tehnologia si mai ales tehnologiile comunicarii s-au diversificat, mijloacele de comunicare moderne creeaza un limbaj nou, ritmul vietii s-a accelerat, iar omul devine victima a propriilor inventii si rutini, care il instraineaza de sine si il izoleaza de ceilalti.