"Pavese a fost un sinucigaş estet. Jonglând cu perspectiva inaccesibilă a postumităţii, clientul morţii voluntare desfăşoară un plan secret de cucerire a interesului celorlalţi pe care îl repetă în sine antum, cu care întreţine imaginar un vast program de relaţii şi reflexe. Pe scurt, se dă în spectacol pentru a dirija emoţiile publice în direecţia unui efect de care se bucură anticipat. El, sinucigaşul, trebuie să-şi iubească supravieţuitorii pentru că regretele lor îl măgulesc, lacrimile lor îi încălzesc masca mortuară." (Vianu Mureşan)